In
2001, cu putin timp inainte de atentatele de la 11 septembrie 2011, Pat
Tillman era un tanar teribilist, jucator de fotbal profesionist, pe
care il asteptau o cariera de succes si milioane de dolari castigate in
urma practicarii acestui sport. Insa, atentatele aveau sa-i schimbe
modul de gandire. Dupa evenimentele de la 11.09, se inroleaza in armata
americana, ajunge in trupele de elita si pleaca in Afganistan, unde va
fi ucis pe 22 aprilie 2004 intr-un defileu din estul acestei tari. A
fost transformat in erou de catre oficialii americani, varianta oficiala
spunand ca a fost ucis de catre insurgenti. In realitate, totul a fost
o musamalizare – nu in sensul ca Tillman nu ar fi vreun erou, ci
musamalizare a mortii sale; adevarul a iesit la iveala ceva mai tarziu.► Pat Tillman stia ca daca va muri pe front, armata americana va incerca sa-l transforme intr-un erou.
Viata lui Tillman a fost presarata cu
toate ingredientele necesare pentru a scrie un roman de succes sau
pentru a produce un film. Fapt gandit si de reporterul si autorul de
bestselluri Jon Krakauer, care prezinta povestea tulburatoare si
fascinanta a lui Tillman in romanul „When a man win glory” (Cand oamenii ating gloria).
In acest roman, Krakauer povesteste
viata lui Tillman pana la momentul inrolarii in US Army in 200 de pagini
(din peste 300). Si aici poate este o greseala, chiar daca prezentarea a
fost facuta cu rolul de a il cunoaste mai bine pe fostul jucator de
fotbal american, pentru a construi caracterul acestuia si pentru a ii
descrie evolutia carierei celui care se ducea la antrenamente cu
bicicleta si care in afara de fotbal mai avea o singura pasiune:
cititul. Insa, prezentarea detaliata a unor evenimente specifice vietii
oricarui tanar teribilist a fost poate o greseala, pentru ca cititorul
isi pierde interesul la un moment dat. Evenimente detaliate precum
secventele in care Pat se imbata cu prietenii si apoi vomita, in care el
l-a batut pe un tip intr-o pizzerie sau cum s-a aruncat de pe o stanca
din Arizona, evenimente care pentru multi tineri sunt considerate
banale. Detalierea unor astfel de episoade i se poate reprosa lui
Krakauer.
Insa, adevarata poveste si probabil ceea ce face din „When a man win glory” o carte de succes este constituita in a treia parte a romanului, mai exact incepe de la pagina 230.
In 2002, Tillman renunta la un contract
de 3,6 milioane de dolari pe 3 ani – cat ii oferea o echipa de fotbal
american – si la cariera de fotbalist profesionist in favoarea inrolarii
in armata americana, motivandu-si decizia prin faptul ca simte ca nu a
realizat si nu a facut nimic care chiar sa conteze in viata.
Ajuns in trupele de elita, este detasat
in Afganistan unde este ucis pe 22 aprilie 2004. Armata si oficialitati
americane il transforma in erou, intr-un model de urmat si il decoreaza
post-mortem cu Steaua de Argint, declarand ca a fost ucis in timpul unui
conflict cu insurgentii talibani. In realitate, Tillman fusese ucis de
proprii colegi.
Krakauer,
folosindu-se si de experienta de reporter, descrie cu lux de amanunte
cum a murit tanarul in urma unor erori ale superiorilor sai, in timp ce
se afla intr-o misiune de recunoastere intr-un sat considerat ostil.
In timpul acestei misiuni, un Humvee se
strica, iar un comandat aflat in cartierul general da ordin ca plutonul
sa se desparta. O parte sa aduca utilajul la baza, iar cealalta sa-si
continue misiunea. Acest lucru a fost prima si probabil cea mai grava
greseala din seria erorilor ce urmau sa aiba loc, pentru ca divizarea
grupului a insemnat si cresterea vulnerabilitatii a celor doua grupuri
la un atac al insurgentilor, mai ales ca se aflau pe un teritoriu ostil.
Dupa ce s-au despartit, o parte a grupului a fost atacata de talibani. Ce-al de al doilea grup din pluton, in care se afla si Tillman, vine sa-i ajute ce cei in primul grup. In confuzia creata, militarii americani din grupul atacat deschide focul asupra lor. Tillman moare, fiind impuscat in cap.
De aici incepe musamalizarea mortii sale.
Superiorii lui ard hainele, cartile si jurnalul acestuia, ii profaneaza
trupul (lucruri interzise in armata americana), iar oficiali ai
administratiei Bush (presedinte al SUA in 2004) transforma moartea sa
intr-un instrument de propaganda. Desigur, varianta oficiala a fost ca
fostul jucator de fotbal a fost ucis de talibani.
Cu toate ca Krakauer arata destul de
clar ca adevarul a fost ascuns de catre comandanti ai armatei americane
si de oficiali ai administratiei presidentiale, acesta nu precizeaza si
cine a fost in spatele musamalizarii.
Cu toate banalitatile si unele
informatii false (afghanul Ismail Khan nu a fost lider al triburilor
Hozora cum e prezentat in carte, spre exemplu), „When a men win glory”
ramane un roman biografic care ta inspaimanta, te va scarbi de cum se
musamalizeaza evenimente ce au loc pe front (in cazul de fata), Krakauer
aratandu-ti si fetele urate ale Statelor Unite ale Americii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu